Modele explicative ale unei îmbătrîniri reușite

Psiholog Aliona Dronic

Există mai multe abordări teoretice care încearcă să explice conceptul de „îmbătrînire reușită”.

Teoria activităţii (Havighurts, 1961, p.301) evidenţiază importanţa menținerii unui nivel de activitate ridicat după pensionare: cu cât persoana este mai activă cu atât va fi mai satisfăcută şi mai adaptată la viaţa socială (Luca, Şoitu, 2012, p. 34). Mai târziu Havighurts (1963, p.319) își revizuiește teoria, adăugând prezenţa senzațiilor de fericire şi de mulțumire față de prezent şi trecut (Ouwehand, et al., 2007).

Modelul biomedical (Rowe şi Kahne, 1997) sugerează că îmbătrînirea reușită depinde de gradul de realizare a trei sarcini:

  • evitarea bolilor şi a dizabilităţilor aferente (de exemplu prin adoptarea unui stil de viaţă mai sănătos)
  • menţinerea unei înalte funcţionalităţi cognitive şi fizice
  • implicarea (angajarea) activă în viaţă.

Ulterior, modelul a fost extins, incluzând şi relaţiile familiale suportive.

Modelul Selectare, Optimizare și Compensare (Baltes și Baltes, 1997) explică conceptul îmbătrînirii reușite în termeni de proces și adaptare, și mai puțin de rezultat final. Astfel:

  • selectarea– din cauza limitărilor funcționale persoanele vârstnice aleg să se implice doar în activităţile cu care se descurcă foarte bine
  • optimizarea – pentru a realiza cu succes o activitate familiară, persoanele vârstnice exersează, se pregătesc temeinic şi apelează la tehnologie
  • compensarea – cînd complexitatea activității depăşește potenţialul persoane vârstnice, aceasta apelează la strategii compensare și la restructurarea în întregime a situaţiei.

În contextul pierderilor, deteriorării stării de sănătate, diminuării resurselor, îmbătrînirea reușită înseamnă gestionarea cu succes a schimbărilor și menținerea unei calități a vieții ridicate.

Bibliografie:
Baltes, P. B. (1997). On the incomplete architecture of human ontogeny: Selection, optimization, and compensation as foundation of developmental theory. American psychologist, 52(4), 366.

Havighurst, R. J. (1963). Successful aging. Processes of aging: Social and psychological perspectives, 1, 299-320.

Luca C., Şoitu T. (2012), Metodologie de lucru în asistenţa psiho-socio-juridică a persoanelor vîrstnice, Iaşi, Asociaţia „Alternative Sociale”

Ouwehand, C. et al., (2007), A review of succesful aging models: Proposing proactive coping as an important additional strategy, Clinical Psychology Review doi:10.1016/j.cpr.2006.11.003, Utrecht University, Utrecht, The Netherlands

Rowe, J. W., & Kahn, R. L. (1997). Successful aging. The gerontologist, 37(4), 433-440.

This entry was posted in Articole și cercetări. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *