Îmbătrînirea reușită

Creşterea substanţială a speranţei de viaţă, progresele științifice, escaladarea costurilor medicale şi ale celor sociale au condus la manifestarea unui interes internaţional deosebit faţă de promovarea unui proces de îmbătrînire mai sănătos (Bowling, Dieppe, 2005). Nu s-a ajuns la un consens în ceea ce privește denumirea, definiţia şi operaţionalizarea îmbătrînii „reușite” sau „de calitate”, sau „de succes”, sau „longevive”, sau „active”, sau „demne”. Esența fiecărui concept este aceeași, modalitatea în care se poate trăi o viață demnă și împlinită pînă la final.

În prezent explorările referitoare la îmbătrînirea reuşită se împart în două categorii: criteriile clinice, care măsoară indicatorii obiectivi şi teorii psihosociale, care explorează ajustarea la procesele îmbătrînirii (Tate, Lah, Cuddy, 2003).

O meta-analiză a studiilor publicate între 1985 şi 2007 relevă că determinanţii comportamentali asociaţi cu îmbătrînirea reuşită includ absenţa fumatului, activitatea fizică, menţinerea optimă a greutăţii şi consumul moderat de alcool (Kaplan, Huguet, Orpana, Feeny, McFarland, Ross, 2008.). Meta-analiza realizată de către Depp şi Jeste (Montross, Depp, Jeste, Moore, Daly, 2006) pe un eșantion de 900 de articole a relevat că „îmbătrânirea reuşită” corelează semnificativ cu o vârstă mai tînără (tinerii vârstnici), cu absenţa fumatului, cu activitatea fizică, cu multe contacte sociale, cu o auto-evaluare mai bună a sănătăţii şi cu absenţa artritei sau a deteriorării cognitive. Genul, factorii socio-economici şi statutul marital nu au fost relaţionaţi cu îmbătrînirea reuşită. Phelan şi Larson (Phelan , Larson, 2002) au ajuns la concluzia că ingredientele unei „îmbătrîniri reuşite” sunt: longevitatea, starea subiectivă de bine sau satisfacţia faţă de viaţă, absenţa unei afecțiuni fizice, lipsa dizabilității, controlul asupra mediului, implicare activă în viaţă, viaţă independentă și adaptarea pozitivă.

Cea mai cunoscută cercetare longitudinală rămîne cea realizată de MacArthur ((Tate, Lah, Cuddy, 2003) care a raportat că factorii: participarea în activitatea fizică şi prezenţa unor reţele sociale de suport emoţional se asociază pozitiv cu „îmbătrînirea reuşită”.
Îmbătrînirea este un proces biologic normal, particularizat în funcție de fiecare persoană.

Este puțin probabil să existe „o rețetă universală” a unei îmbătrîniri reușite și fiecare avem posibilitatea să ne alegem propria cale care ne va asigura o viață demnă și împlinită pînă în clipa de final a vieții.

Autor: Aliona Dronic

Bibliografie:

  • Bowling, A., Dieppe, P., (2005), What is successful ageing and who should define it?, BMJ. 331(7531):1548-1551.doi:10.1136/bmj.331.7531.1548
  • Kaplan M., Huguet N., Orpana H., Feeny D., McFarland B., Ross N. (2008), Prevalence and Factors Associated With Thriving in Older Adulthood: A 10-Year Population-Based Study, J Gerontol A Biol Sci Med Sci (2008) 63 (10): 1097-1104
  • Montross, L., Depp, C., , Daly, J., Reichstadt, J., Golshan, S. , Moore. D., Sitzer, D., Jeste, D. (2006). Correlates of Self-Rated Successful Aging Among Community-Dwelling Older Adults, Am J Geriatr Psychiatry 14:1
  • Phelan, E.A., Larson, E. B. (2002). Successful aging – where next? J Am Geriatr Soc, 50:1306-1308
  • Tate, R., Lah, L., Cuddy, E. (2003).Definition of succesful aging by elderly canadian males: The Manitoba follow-up study, The Gerontologist, Vol.43, No.5,735-744
This entry was posted in Articole și cercetări. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *