Recomandări de comunicare cu pacienții vârstnici

The Gerontological Society of America a elaborat un manual de bune practici pentru comunicarea cu pacienții vârstnici în contextul îngrijirilor de sănătate.

Un set separat de recomandări se axează pe optimizarea interacțiunilor între profesionist (medic, asistent medical, infirmieră, psiholog etc) și pacientul vârstnic:

1. Exprimă înțelegere, compasiune și răbdare pentru a ajuta pacienții vârstnici să gestioneze frica și incertitudinea legate de procesele de îmbătrînire și de bolile cronice.

  • consideră evaluarea psihosocială a pacientului ca făcând parte din procesul de diagnostic.
  • poți începe cu întrebarea „Ce mai faceți?”
  • explorează emoțiile în cazul în care pacienții vârstnici sunt stresați de condiția medicală și de tratament
  • vorbește despre rezultate pozitive ale tratamentului  (în cazul în care există)  ca metodă de liniștire a pacientului.

2. Pune întrebări legate de condițiile de trai și de contactele sociale.

Persoanele vârstnice sunt mai expuse la a trăi în condiții în care pot fi supuse abuzului și relelor tratamente, ceea ce poate avea consecințe directe asupra stării de sănătate.

  • orice suspiciune de abuz trebuie explorată și raportată la asistentul social sau Direcția de Asistență Comunitară

3. Include pacienții vârstnici în conversație chiar și în prezența aparținătorilor/membrilor de familie.

  • creează o conversație triadică prin menținerea comunicării directe cu pacientul vârstnic
  • dacă ai nevoie de informații adiționale de la aparținător/membru de familie, menține contactul vizual cu pacientul vârstnic și evită să vorbești despre el la persoana a treia
  • dacă aparținătorul/membrul de familie vorbește despre pacient, direcționează conversația către pacient
  • verifică informația oferită de către aparținător/membru de familie cu persoana vârstnică

4. Personalizează îngrijirea prin căutarea informației despre credințele și valorile culturale ale pacienților vârstnici legate de boală și moarte.

  • recunoaște valoarea posibilă a abordărilor medicale alternative/tradiționale
  • evaluează percepțiile pacienților legate de aceste abordări : („Ce tip de medicină tradițională, alternativă sau naturistă folosiți?”)
  • acordă un timp pentru a explica motivul din spatele abordării vestice a sănătății, prevenției și tratamentului pentru a crește înțelegerea pacientului și pentru a ajunge la decizia de tratament împreună.

 5. Implică pacientului vârstnic în procesul de luare a deciziei medicale.

  • oferă informații complete și imparțiale, accentuând avantajele și dezavantajele fiecărui plan de tratament
  • pune întrebări pe parcursul discuției pentru a te asigura că pacientul a înțeles
  • explorează condițiile de viață care pot fi relevante pentru luarea deciziei medicale (acces la transpot, suportul familial).

6. Evită presupunerile ageiste atunci când oferi informații și recomandări despre îngrijirea preventivă.

  • pune întrebări legate de obiceiurile de sănătate: fumat, dietă, mișcare
  • oferă recomandări care să asigure o sănătate optimă (accentuează posibilele beneficii)
  • folosește dovezi științifice pentru a face diferența între o manifestare normală a etapei

    de vârstă și o manifestare care poate indica o problemă asupra căreia se  poate interveni.

7. Informarea pacienților este importantă, dar cum oferi informația este și mai important.

  • simplifică informația oferită
  • evită să împovărezi pacientul cu informații chiar dacă există o varitate de subiecte care trebuie discutate – diagnostic, plan de tratamtent etc
  • creează o schiță cu problemele care trebuie discutate și discută unul la o întîlnire
  • oferă-i pacientului un rezumat al punctelor discutate și a instrucțiunilor de îngrijire

8. Folosește un limbaj direct, concret, centrat pe acțiune

  • oferă instrucțiuni de îngrijire apelând la un limbaj concret și direct. De exemplu cercetările arată că persoanele vârstnice sunt mai capabile să urmeze instrucțiuni de luare a medicamentelor care includ anumită perioadă din zi (dimineața sau o anumită oră), decât intervale (o dată la 4 ore) sau de cîte ori pe zi (de 2 ori pe zi).

9. Verifică ce anume a înțeles și a reținut pacientul vârstnic din conversație.

  • folosește tehnicile teach-back, acestea presupun să ceri pacientului vârstnic să exprime ce a înțeles cu propriile cuvinte: „Vreau să mă asigur că am transmis informația corect. Dacă ar fi să îi explici soțului modalitatea în care trebuie luate aceste medicamente, ce i-ai spune?”

10. Asociază informația tehnică medicală cu mesaje emoționale când discuți planurile de tratament.

  • ajută pacienții să își imagineze timpul petrecut cu familia ca beneficiu major al aderenței la planul de tratament
  • asociază informațiile tehnice legate de proceduri și medicamentație cu mesaje formulate pozitiv și atrăgătoare emoțional (recompensele și beneficiile complianței la tratament).

 Sursa: http://aging.arizona.edu/sites/aging/files/activity_1_reading_1.pdf

This entry was posted in Articole și cercetări. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *