Modelul narativ de îngrijire descrie un model de îngrijire care nu este doar medical, ci cuprinde și posibilitatea de a oferi un spațiu, timp și interacțiuni care să permită ascultarea empatică. Persoanele implicate ajung, prin facilitare narativă, să exerseze abilități și competențe relaționale, care nu sunt în mod uzual recunoscute în procedurile tipice, medicale.
Aplicarea unor elemente de medicină narativă, de profesionalizare continuă medicală a personalului implicat în îngrijirile de sănătate poate conduce la schimbarea schemelor culturale și intelectuale care predomină într-un sens segregator și discriminator, în mediile în care lucrăm. Astfel, contribuind la un demers treptat de umanizare, de recuperare a demnității și valorilor profunde care animă profesioniștii, în practica lor profesională, dincolo de contribuția directă la recuperarea și reconstrucția demnității și a sensului vieții pentru pacienții implicați.
Personalul specializat participant în echipele multidisciplinare și în experiențele sistematice narative ajung să aibă un nivel mai ridicat al coeziunii în echipele din care fac parte, să recunoască, accepte și să susțină perspectivele pacienților și ale membrilor de familie ale acestora, să aibă o încredere reconsiderată, recuperată, sau întărită în misiunea onorantă a meseriei lor, în ciuda dificultăților care apar în aceste domenii – de la lupte de putere inter-individuale, intra- și inter-organizaționale și profesionale, la epuizarea profesională, lipsa resurselor tehnice sau financiare pentru a contribui în mod eficient la realizarea asistenței medicale de calitate (Charon, 2006).
Autor: conf. univ. dr. Ovidiu Gavrilovici
Bibliografie:
Charon, R. (2006). Narrative medicine. Honoring the stories of ilness. New York, NY: Oxford University Press.